O parere neavizata despre invatamantul romanesc actual

Ma consider deja cam mos, si am terminat liceul inainte de ’89. Din 97 insa lucrez cam exclusiv pt. firme straine care au afaceri in Romania. Asa ca am dupa parerea mea ocazii bune sa ma compar cu profesionisti de aceeasi categorie din strainatate.

Concluziia mea e categorica: scoala ce am facut-o eu m-a pregatit in mod cert mai bine pt. tipul de munca pe care-l fac, m-a pregatit mai bine pt. viata in general, si mi-a furnizat cel putin in ceea ce priveste literatura o cultura generala mai ampla decat cea pe care o au majoritatea colegilor sau colaboratorilor din strainatate.

La vremea cand am facut eu scoala generala si liceul, scolii romanesti i se reprosau (in anumite cercuri, discutia libera era mai dificila la vremea aia) exact aceleasi pacate. Dar judecand dupa rezultate, probabil ca era totusi ceva bun si in sistemul respectiv de invatamant – sistem care a decazut permanent de la vremea aia.

Ma uit acum la nepotul meu de 10 ani, si la ce trebuie el sa faca pt. scoala. Sincer, nu mi se pare nici mai incarcat nici mai lejer programul lui decat cel pe care-l aveam eu. Cantitatea mare de munca exista, intr-adevar, dar ia foarte mult timp doar daca abordarea elevului e ineficienta, si concentrarea elevului scazuta. Cu alte cuvinte, efortul pe care-l ai de facut acasa te motiveaza sa lucrezi concentrat, organizat si eficient – chestie dupa parerea mea foarte importanta dpv educational.

Diferenta esentiala, cred, dintre scoala romaneasca de acum si cea de acum 20 – 25 de ani, este calitatea dascalilor. Prin grija parintilor si dat fiind ca am crescut intr-un oras nu foarte mare, dar cu cateva scoli si licee foarte aambitioase, eu am avut parte de dascali excelenti. Care bineinteles ca te puneau sa memorezi formule de fizica si sa inveti poezii pe de rost, dar nu se limitau doar la atat. In plus, memoria ce mi-am format-o prin exercitiile respective din vremea liceului mai ales m-au ajutat in foarte multe situatii. Cred insa ca pe ansamblu provocarea mai mare care ti-era adresata la vremea respectiva, de a invata bine dar in acelasi timp de a avea suficient timp liber pt. alte chestii, specifice varstei, a fost pe undeva ca un antrenament la sala pt. dezvoltarea abilitatilor intelectuale, si in nici un caz nu ne-a daunat.

Diferenta esentiala intre elevii de atunci si elevii de acum cred ca e nivelul diferit al asteptarilor. Imi aduc aminte ca la vremea facultatii, in anii de imediat dupa ’89, student fiind, faceam greve frecvent, pt. schimbarea dascalilor care nu ne conveneau. Interesant e, cred eu, si faptul ca desi insistam pe eliminarea obligativitatii participarii la cursuri, erau zile in care nu ieseam zece ore din biblioteca. Elevii de azi, dar si studentii (daca judec dupa colegi mai tineri), din cate-mi dau eu seama, vor dascali care sa le predea in mod intersant o cantitate suficienta de materie incat sa nu aibe prea mare bataie de cap la examene, teze, examinari de orice fel, si sa nu aibe prea mult de lucru acasa, pe cand ceea ce ne doream noi era o provocare, aceea de a se cere de la noi tot ceea ce puteam da. Evident, existau suficienti studenti tocilari si la vremea aia, care treceau prin facultate mai ales memorand zeci de pagini de curs. Dar respectivii erau totusi o cantitate mica din total.

Uitandu-ma la ambele orare date ca exemplu in articol, nu pot sa nu remarc cantitatea mica de ore de matematica si fizica. Nu sunt de parere ca orice om trebuie sa fie inginer, dar matematica si fizica au o calitate deosebita dpv formativ, nu informativ: te invata sa judeci riguros si precis. Ori un asemenea mod de judecata e util indiferent de modul in care iti vei umple ulterior viata. Spre exemplificare, am lucrat cativa ani dupa facultate cu o colega designer, extrem de talentata si foarte buna in meseria ei (si care din nefericire nu mai lucreaza in Romania). Chiar daca meseria ei pare mai mult de domeniul artistic, cunostiintele ei de geometrie erau extrem de vaste, iar modul in care isi facea munca era extrem de sistematic, as putea spune chiar stiintific. O alta colega, tot designer, facuse inainte o facultate de mecanica. Alti designeri pe care i-am cunoscut aveau performante mult mai slabe, in mod tipic corelate cu o pregatire teoretica mult mai redusa.

De-aia, recomandarea me pt. elevii de azi: legati-va de ce va face viata usoara, nu de ce va face viata grea in scoala. Mai tarziu le veti multumi dascalilor care v-au chinuit, nu celor generosi la note. Nimeni nu se va uita la cinci sau la zece ani de la terminarea scolii sau a liceului la notele pe care le-ati avut. Se va uita insa la capacitatea de munca pe care o aveti, la cat de organizati sunteti, la cantitatea de cultura profesionala pe care ati acumulat-o. Ori capacitatea de munca si de organizare se formeaza in scoala, sub stress, si nu se mai schimba ulterior decat extrem de greu.

Etichete: invatamant